Să fii prieten e un mare dar
Aşa descoperi pentru prima oară
Că mâna ce-o întinzi, nu e-n zadar.
Să-nseninezi o frunte obosită,
Uşor să mângâi tâmplele ce ard
Să strângi la piept fiinţa ostenită
Să-i fii alături cu un suflet cald.
Şi să-l ajuţi să-nfrunte supărarea
Cu-o vorbă bună să-i alini durerea,
Dar şi atunci când are bucurii
Prieten drag mereu sa fii...
(autor necunoscut)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu